Atat de aproape totusi atat de departe 7

Capitolul 7: Împreună din nou

"Runo!"

Dan a continuat urmarirea după fata, care se pare că nu a fost foarte buna la alergare. Dan în curând o prinse de talie si o îmbrățișa din spate.

"Nu ..." Dan soptit la ureche în timp ce ea a continuat hohotele.

Hikari, sau mai degrabă, Runo se întors spre față lui Dan, cu ochii roșii și toate inflamate. Ea sa uitat în sus la Dan, și a întrebat, "Spune-mi, cine sunt eu, cu adevarat."

Dan a început, "Eu nu sunt sigur ..."

"Te rog, te implor," Runo spuse. Cum ar putea el refuza, atunci când ea la rugat pasa? El a lăsat-o o dată, iar el nu a vrut să o dezamăgesc din nou.

"Tu, ai fost fosta mea prietena ...-" Dan a început povestea lui, în timp ce Runo puse capul pe pieptul lui și in liniște asculta cu atetie.

Când în cele din urmă a terminat Dan sa explice, Runo dormea pe pieptul lui, linistita. Ea nu a făcut un sunet, și a ridicat încet capul sus.

"Îmi pare rău", șopti Runo.

"Pentru ce?" Dan întrebat, ușor surprins.

"Pentru ca am fost atât de egoist atunci, și pentru plecarea afară din casă", a spus Runo scuzandu-se.

Dan si-a plimat degetele prin parul lui Runo, i. El a zâmbit, "Nah e în regulă ce m-as face fara tine.". a spus el timid.

Runo roși, și -l sărutat pe obraz ,ușor l. Dan se roșii, nu se așteaptă. Runo statea în îmbrățișarea lui, din nou, zâmbind de fericire.

"Nu -i uru pe părinții tăi, bine, Runo?"

"De fapt, -mam simțit cam supărata. Eu nu sunt chiar atât de furioasa," a răspuns încet Runo.

Dan mormăi un "mmmm", și a continuat sa ii a netezieasca părul albastru a lui Runo . A fost o lungă perioadă de timp, deoarece la imbratisat, iar acum el doar dorea ca acest moment sa dureze pentru totdeauna.

"Pot să rămân în casa ta în seara asta?" Runo întrebat. "Nu vreau cu adevărat să ma întoarcă acasă în seara asta să maconfrunte cu toate această nebunie sunt foarte..foarte obosita."

"Sigur, orice pentru tine, puștoico."

"Hei, nu-mi mai spune pustoaica!" Runo protesta, bosumflandu-se.

Dan chicotit, și înfășurat mâna peste umărul lui Runo. Împreună, cei doi au început sa mearga spre casa lui Dan.

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

În dimineața următoare, Dan s-a trezit vazand-o cum Runo dorme pe pieptul lui. El chiar a pierdut, și acum, el nu putea să creadă că ea era chiar în brațele sale.

El a fugit cu un deget prin parul ei matasos albastru, zâmbind netezitul. Runo zâmbea în somn. El a fost foarte bucuros.

Runo casca un pic, și-a deschis incet ochii. Dan apleca fruntea pe ei, și a zâmbit la ea. A fost greu pentru el să creadă că noaptea trecută nu a fost doar un vis. El chiar a vrut să prețuiască acest moment.

"Bună dimineața, puștoaico."

"Oha tu, Dan," Runo căscă, închizând ochii din nou.

Dan râs un pic, și a dat lui Runo un pupic pe buze. Runo a încercat să se arunce în partea cealaltă , dar Dan a prinso de taliei bine, și ea nu sa mai putu mișca.

"Lasă-mă să dorm! Awww un pic mai mult", Runo spuse.

"Nu, tu nu dormi mai, puștoico. Aminteste-ti ai o întâlnire mai târziu?"

Runo a deschis imediat ochii, și a eșuat în încercarea ei de a încerca să se ridice.

"Hei, din moment ce ai spus ca am o întâlnire, nu ar trebui să mă lași să plec acum, Dan?" Runo spuse.

"Dar, într-adevăr se simte ca un vis acum vreau acest moment să dureze pentru totdeauna.", Dan șopti, închizând ochii.

Runo a luat o pernă și la lovit cu ea, care a lansat chicotitul lui Runo .

Dan a început urmarirea lui Runo tot în jurul camerei, în timp ce Runo aruncat ceva moale, pufos și care era în vedere la el, rîzînd non-stop.

Și asta, a fost modul in care Dan si Runo sa întors împreună din nou.

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••